HIBRIDÁ, hibridez, vb. I. Tranz. A obține un hibrid prin procesul de hibridare; a încrucișa prin hibridare două plante, două specii etc.; a hibridiza. – Din fr. hybrider.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a HIBRIDÁ vb. tr. a încrucișa prin hibridare; a hibridiza (i), a bastarda. (< fr. hybrider)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
HIBRIDÁ vb. I. tr. A încrucișa prin hibridare (două plante, două specii etc.). [Cf. fr. hybrider].
Sursa: Dicționar de neologisme
hibridá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibrideázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită HIBRIDÁ, hibridez, vb. I. Tranz. A obține un hibrid prin procesul de hibridare; a încrucișa prin hibridare două plante, două specii etc.; a hibridiza. – Din fr. hybrider.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
hibrida - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul hibrid
hibridă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul hibrid