HIALOGRÁF, hialografe, s. n. Instrument cu dispozitive reglabile, cu ajutorul căruia se pot desena mecanic perspective. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyalographe.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a HIALOGRÁF s. n. 1. instrument de gravat sticlă. 2. instrument cu dispozitive reglabile și părți transparente pentru desenarea mecanică a perspectivei. (< fr. hyalographe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
HIALOGRÁF s.n. 1. Instrument de gravat sticlă. 2. Instrument cu dispozitiv reglabil și părți transparente, servind pentru a desena mecanic perspectiva. [< fr. hyalographe].
Sursa: Dicționar de neologisme
hialográf (hi-a-lo-graf) s. n., pl. hialográfeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită HIALOGRÁF, hialografe, s. n. Instrument cu dispozitive reglabile, cu ajutorul căruia se pot desena mecanic perspective. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyalographe.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)