HERÁLDICĂ s.f. Disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu studiul blazoanelor. [Gen. -cii. / < fr. héraldique].
Sursa: Dicționar de neologisme
HERÁLDICĂ s. f. 1. Disciplină auxiliară a istoriei, care se ocupă cu studiul stemelor statelor, cu blazoanele caselor domnitoare, familiilor nobiliare, orașelor etc. – Din fr. héraldique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
heráldică s. f., g.-d. art. heráldiciiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită Forme flexionare:
heraldica - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul heraldic
heraldică - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul heraldic