HEBETÚDINE, hebetudini, s. f. Stare maladivă de toropeală, din care cauză bolnavul este cufundat într-o amorțire generală, fără delir sau halucinații. – Din lat. hebetudo, -inis, fr. hébétude.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a HEBETÚDINE s. f. stare de toropeală datorită căreia bolnavul este cufundat în amorțire fără delir. (< lat. hebetudo, fr. hébétude)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
HEBETÚDINE s.f. (Med.) Stare de toropeală, datorită căreia bolnavul este cufundat într-o amorțire generală fără delir. [Cf. lat. hebetudo, fr. hébétude].
Sursa: Dicționar de neologisme
hebetúdine s. f., g.-d. art. hebetúdinii; pl. hebetúdiniSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită HEBETÚDINE, hebetudini, s. f. Stare maladivă de toropeală, din care cauză bolnavul este cufundat într-o amorțire generală, fără delir sau halucinații. – Din lat. hebetudo, -inis, fr. hébétude.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)