HEBEFRENÍE, hebefrenii, s. f. Boală psihică, formă de schizofrenie, care apare la pubertate. – Din fr. hébéphrénie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
HEBEFRENÍE s. f. formă clinică a schizofreniei la pubertate, care se manifestă prin comportament pueril, cu tendințe spre acte antisociale. (< fr. hébéphrénie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
HEBEFRENÍE s.f. (Med.) Una dintre formele demenței precoce, care se caracterizează prin comportament pueril cu tendințe spre acte antisociale; schizofrenie. [Gen. -iei. / < fr. hébéphrénie, cf. gr. hebe – pubertate, phren – spirit].
Sursa: Dicționar de neologisme
hebefreníe (-be-fre-) s. f., art. hebefrenía, g.-d. art. hebefreníei; pl. hebefreníi, art. hebefreníileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită HEBEFRENÍE, hebefrenii, s. f. Boală psihică, formă de schizofrenie, care apare la pubertate. – Din fr. hébéphrénie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 