hasúră, hasúri, s.f. (reg.) rogojină.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
HAȘURÁ, hașurez, vb. I. Tranz. A acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un desen, dintr-o hartă etc. – Din fr. hachurer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
HAȘURÁ vb. tr. a acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un desen, dintr-o hartă. (< fr. hachurer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
HAȘURÁ vb. I. tr. A acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un desen, dintr-o hartă etc. [< fr. hachurer].
Sursa: Dicționar de neologisme
hașurá (a ~) vb., ind. prez. 3 hașureázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită HAȘURÁ, hașurez, vb. I. Tranz. A acoperi cu hașuri o porțiune dintr-un desen, dintr-o hartă etc. – Din fr. hachurer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) HAȘÚRĂ, hașuri, s. f. Fiecare dintre liniile (negre), paralele sau întretăiate, egale ca grosime și trasate la distanțe egale pe o porțiune de desen sau de gravură, pentru a marca semitonurile sau umbrele pe o hartă sau pe un desen tehnic, pentru a da anumite indicații etc. – Din fr. hachure.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
HAȘÚRĂ s. f. fiecare dintre liniile paralele, egale ca grosime, ce reprezintă relieful pe hărți sau secțiuni într-un desen tehnic. (< fr. hachure)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*hașúră f., pl. ĭ (fr. hachure, d. hacher, a toca, a tăĭa ca tăĭețiĭ [!]). Liniĭ multe și dese cu care în desemn [!] se figurează umbrele și în topografie reliefu. V. topografie.
Sursa: Dicționaru limbii românești
hașúră s. f., g.-d. art. hașúrii; pl. hașúriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită HAȘÚRĂ, hașuri, s. f. Fiecare dintre liniile (negre), paralele sau întretăiate, egale ca grosime și trasate la distanțe egale pe o porțiune de desen sau de gravură, pentru a marca semitonurile sau umbrele pe o hartă sau pe un desen tehnic, pentru a da anumite indicații etc. – Din fr. hachure.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)