Am găsit 11 definiții pentru cuvantul/cuvintele hazna:

HAZNÁ, haznale, s. f. 1. Bazin subteran de dimensiuni relativ mici, folosit pentru colectarea și decantarea apelor impurificate provenite dintr-un număr mic de gospodării; p. ext. latrină. 2. (Înv.) Clădire sau încăpere a vistieriei în care se păstrau un tezaur, o sumă mai mare de bani sau alte lucruri de preț; p. gener. vistierie. – Din tc. hazine, hazne.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


hazná (haznále), s. f.1. Tezaur, visterie. – 2. Depozit, rezervor. – Mr. haznă, megl. aznă. Tc. haz(i)ne (Roesler 607; Șeineanu, II, 214; Lokotsch 857; Ronzevalle 86), cf. ngr. χαζνές, alb. haznë, sb. (h)azna, rus. hazná.Der. haznagiu, s. m. (vidanjor); haznatar (var. haznadar, haznetar, hasnadar), s. m. (vistiernic), din tc. haznadar, cf. sb. haznadar.
Sursa: Dicționarul etimologic român

hazná f. (turc. hazna, hazne [d. ar. hazna, hazine], de unde și ngr. kaznâs, haznâs, haznés, bg. sîrb. hazná, rus. kazná, [d. turc. de nord kazna]; sp. alhacena, alacena, dulap, firidă [d. ar. al-hazena, al-hizâna]. V. cazon, magaza). Depozit de banĭ, vistierie, casierie. Depozit (rezervoriŭ) de apă. Sumă fixă de 36,000 de pungĭ (Vechĭ). Recipientu de zid al uneĭ latrine. – Și hazneá, pl. ele. Olt. azná (ca sîrb.).
Sursa: Dicționaru limbii românești

hazná s. f., art. haznáua, g.-d. art. haználei; pl. haznále, art. haználele
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

haznà f. 1. vistieria țării, tezaurul Statului: a furat și banii haznalei AL.; 2. tezaur, comoară în genere: un Sultan ca tine bogat cu haznale PANN; 3. canal pentru murdării, cloacă: podelele aruncau în sus din hazna stropi de noroiu GHICA. [Turc. HAZNA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

HAZNÁ, haznale, s. f. 1. Bazin subteran de dimensiuni relativ mici, folosit pentru colectarea și decantarea apelor impurificate provenite dintr-un număr mic de gospodării; p. ext. latrină. 2. (Înv.) Clădire sau încăpere a vistieriei în care se păstrau un tezaur, o sumă mai mare de bani sau alte lucruri de preț; p. gener. vistierie. – Din tc. hazine, hazne.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

HÁZNĂ, hazne, s. f. (Reg.) Folos. – Din magh. haszon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

háznă, V. hasnă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

háznă, -e, s.n. – Folos: „Pe cum n-am avut nici eu / Haznă de drăguțu' meu” (Memoria 2001: 98). „E atât de general întrebuințat cuvântul haznă, încât cel literar abia ici colo se aude, rar” (Țiplea 1906). – Din magh. haszon „folos„.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

háznă (reg.) s. f., g.-d. art. háznei; pl. házne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

HÁZNĂ, hazne, s. f. (Reg.) Folos. – Din magh. haszon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)