HAZLÍU, -ÍE, hazlii, adj. 1. Spiritual, plin de haz, de umor; vesel. 2. Atrăgător, plăcut, simpatic, nostim. [Var.: (rar) hazlấu, -ấie, hazulíu, -íe adj.] – Haz + suf. -liu.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a hazlíŭ, -íe adj. (d. haz). Cu haz, plăcut, nostim: persoană, glumă hazlie. – În Mold. și hăzos, -oásă (rev. I. Cr. 14, 44).
Sursa: Dicționaru limbii românești
hazlíu adj. m., f. hazlíe; pl. m. și f. hazlíiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită hazliu a. ce are haz, plăcut, nostim: ian mai spune, că ești hazliu de tot AL.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
HAZLÍU, -ÍE, hazlii, adj. 1. Spiritual, plin de haz, de umor; vesel. 2. Atrăgător, plăcut, simpatic, nostim. [Var.: (rar) hazlấu, -ấie, hazulíu, -íe adj.] – Haz + suf. -liu.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)