Am găsit 18 definiții pentru cuvantul/cuvintele havan:

HAVÁN, -Ă, havani, -e, adj., s. f. 1. Adj. De culoare maro deschis (ca aceea a tutunului). 2. S. f. Țigară de foi fabricată din tutun de calitate superioară, provenit din Cuba; p. gener. țigară de foi. 3. S. f. Plută de mare alcătuită din trunchiuri de brad dispuse în forma unei țigări de foi și legate cu cabluri. – Din fr. havane.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

HAVÁN I. adj. inv., s. n. (de) culoarea tutunului, maro-deschis, tabac. II. s. f. 1. țigară de foi de calitate superioară. 2. plută de mare din trunchiuri de brad dispuse în forma unei țigări de foi și legate cu cabluri. (< fr. havane)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


haván, havánuri, s.n. (înv.) 1. bombardă, piuă, haubiță, mortieră. 2. (mold.) vas de pisat semințe; piuliță. 3. (munt.) mașină de tăiat foile de tutun.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

HAVÁN adj.invar. (Rar) Culoare maro-deschis (ca aceea a tutunului). [< fr. havane].
Sursa: Dicționar de neologisme

haván (havánuri), s. n.1. Mortier, obuzier. – 2. Piuliță, pisălog. Tc. havan (Șeineanu, II, 212), cf. ngr. χαβάνι. Sec. XVIII; sensul 2 în Mold.
Sursa: Dicționarul etimologic român

haván n., pl. e și urĭ (turc. [d. pers.] havan; ngr. haváni, bg. sîrb. havan. V. găvan). Vechĭ. Mortier, tun scurt și gros. Munt. Aparat de tăĭat tutun. Mold. sud (și avan). Piŭă de alamă saŭ de fer p. bucătărie. V. coboc.
Sursa: Dicționaru limbii românești

haván adj. invar.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

havan n. 1. Mold. piuliță; 2. unealtă alcătuită dintr’o cutie și un cuțit de tăiat tutun. [Turc. HAVAN].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

HAVÁN, -Ă, havani, -e, adj., s. f. 1. Adj. De culoare maro-deschis (ca aceea a tutunului). 2. S. f. Țigară de foi fabricată din tutun de calitate superioară, provenit din Cuba; p. gener. țigară de foi. 3. S. f. Plută de mare alcătuită din trunchiuri de brad dispuse în forma unei țigări de foi și legate cu cabluri. – Din fr. havane.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

HAVÁN, -Ă, havani, -e, adj., s. f. 1. Adj. De culoare maro deschis (ca aceea a tutunului). 2. S. f. Țigară de foi fabricată din tutun de calitate superioară, provenit din Cuba; p. gener. țigară de foi. 3. S. f. Plută de mare alcătuită din trunchiuri de brad dispuse în forma unei țigări de foi și legate cu cabluri. – Din fr. havane.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

HAVÁN I. adj. inv., s. n. (de) culoarea tutunului, maro-deschis, tabac. II. s. f. 1. țigară de foi de calitate superioară. 2. plută de mare din trunchiuri de brad dispuse în forma unei țigări de foi și legate cu cabluri. (< fr. havane)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

haván, havánuri, s.n. (înv.) 1. bombardă, piuă, haubiță, mortieră. 2. (mold.) vas de pisat semințe; piuliță. 3. (munt.) mașină de tăiat foile de tutun.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

HAVÁN adj.invar. (Rar) Culoare maro-deschis (ca aceea a tutunului). [< fr. havane].
Sursa: Dicționar de neologisme

haván (havánuri), s. n.1. Mortier, obuzier. – 2. Piuliță, pisălog. Tc. havan (Șeineanu, II, 212), cf. ngr. χαβάνι. Sec. XVIII; sensul 2 în Mold.
Sursa: Dicționarul etimologic român

haván n., pl. e și urĭ (turc. [d. pers.] havan; ngr. haváni, bg. sîrb. havan. V. găvan). Vechĭ. Mortier, tun scurt și gros. Munt. Aparat de tăĭat tutun. Mold. sud (și avan). Piŭă de alamă saŭ de fer p. bucătărie. V. coboc.
Sursa: Dicționaru limbii românești

haván adj. invar.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

havan n. 1. Mold. piuliță; 2. unealtă alcătuită dintr’o cutie și un cuțit de tăiat tutun. [Turc. HAVAN].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

HAVÁN, -Ă, havani, -e, adj., s. f. 1. Adj. De culoare maro-deschis (ca aceea a tutunului). 2. S. f. Țigară de foi fabricată din tutun de calitate superioară, provenit din Cuba; p. gener. țigară de foi. 3. S. f. Plută de mare alcătuită din trunchiuri de brad dispuse în forma unei țigări de foi și legate cu cabluri. – Din fr. havane.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)