HATIȘERÍF, hatișerifuri, s. n. (Turcism înv.) Ordin sau decret emis de cancelaria Porții otomane către marii demnitari ai imperiului și către domnii țărilor românești, purtând pecetea sultanului pentru a fi executat întocmai. – Din tc. hatti-șerif.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a hatișeríf n., pl. urĭ și e (turc. ar. hattișerif, edict scris orĭ subscris chear [!] de șerif [sultan]. V. hat 3). Vechĭ. Edict autograf al sultanuluĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
hatișeríf s. n., pl. hatișerífuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită hatișerif n. ordin emanat dela însuș Sultanul: Turcii deteră lui Ieremia hatișerif de domnie în Moldova BĂLC. [Turc. HATT-I ȘERIF, lit. scrisoare ilustră].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
HATIȘERÍF, hatișerifuri, (Înv.) s. n. Ordin sau decret emis de sultan, de un mare demnitar otoman sau de un domn al Țărilor Române. – Din tc. hattı-șerif.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)