hatá, hatále, s.f. (înv.) pagubă, belea, neajuns.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
hatá f., pl. ale (turc. [d. ar.] hata). Vechĭ. Pagubă, neajuns, stricăcĭune: să nu cadă casa și să facă vre-o hata (într´un act al luĭ Grigore Ghica, de la 1764, în arhiva statuluĭ, Bucureștĭ).
Sursa: Dicționaru limbii românești
HATA, Sahachirō (1873-1938), bacteriolog și farmacolog japonez. Prof. univ. la Tōkyō. A introdus (1909, împreună cu P. Ehrlich) salvarsanul în tratamentul sifilisului.Sursa: Dicționar enciclopedic hátă, V. at.
Sursa: Dicționaru limbii românești
HẤȚA interj. (De obicei repetat; adesea cu valoare de verb) Cuvânt care arată mișcări ritmice repetate, întrerupte sau legănate. ♦ Cuvânt care arată o înaintare greoaie, înceată. – Formație onomatopeică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a hấța/hấța-hấța interj.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită HẤȚA interj. (De obicei repetat; adesea cu valoare de verb) Cuvânt care arată mișcări ritmice repetate, întrerupte sau legănate. ♦ Cuvânt care arată o înaintare greoaie, înceată. – Formație onomatopeică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
hấță1, hấțe, s.f. (reg.) săniuță; cioaclă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
hấță2, hấțe, s.f. (reg.) turmă de 50-200 de porci; ciurdă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
hâță, hâțe s. f. prostituată.Sursa: Dicționar de argou al limbii române