HÁSCĂ s. f. (Reg.) Bucată de piele care se pune la cizmă pentru a lărgi căputa. – Din pol. haska.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a háscă (reg.) s. f.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
HÁSCĂ s. f. (Reg.) Bucată de piele care se pune la cizmă pentru a lărgi căputa. – Din pol. haska.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) HÁȘCĂ, hăști, s. f. (Reg.) Copac uscat, cu trunchiul găunos; trunchi găunos de copac. – Cf. ucr. chašča „tufiș”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a háșcă2 s.f. (înv.) mic recipient la vechile arme de foc, în care se punea praful de pușcă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
háșcă (hắști), s. f. – Trunchi gol, scobit. Origine necunoscută. În Mold. Pare identic cu hașcă, s. f. (înv., tigaie la armele de foc).Sursa: Dicționarul etimologic român háșcă f., pl. ște și hășțĭ. Nord. Brad uscat (cĭolpan). Trunchĭ scorburos.
Sursa: Dicționaru limbii românești
háșcă (reg.) s. f., g.-d. art. hắștii; pl. hăștiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită hașcă f. Mold. 1. brad mare uscat și găunos pe dinăuntru; 2. pielea de vită după ce s´a jupuit; 3. pielea adaosă spre a lărgi căputa de asupra (CR.). [Pol. HASKA; pentru raportul logic, cf. blană, piele și scândură].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
HÁȘCĂ, hăști, s. f. (Reg.) Copac uscat, cu trunchiul găunos; trunchi găunos de copac. – Cf. ucr. chašča „tufiș”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)