HÁRFĂ, harfe, s. f. V. harpă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a HÁRFĂ s. f. elem. harpă.
Sursa: Marele dicționar de neologisme
HÁRFĂ s.f. v. harpă.
Sursa: Dicționar de neologisme
hárfă (hárfe), s. f. – Instrument muzical format dintr-o ramă mare dreptunghiulară pe care sînt fixate coarde puse în vibrație prin ciupire. – Var. harpă. Germ. Harfe; var. din fr. harpe. – Der. harpist, s. m.; harpistă, s. f., din fr.Sursa: Dicționarul etimologic român *hárfă, V. harpă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
!hárfă (înv.) s. f., g.-d. art. hárfei; pl. hárfeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită harfă f. harpă: simțiri reci, harfe sdrobite EM. [Nemț. HARFE].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
HÁRFĂ s. f. v. harpă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)