HÁRCHINĂ, harchine, s. f. (Reg.) Bucată mare (de mămăligă, de slănină etc.). [Var.: hárșchină s. f.] – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a hárchină și (maĭ rar) hárșchină f., pl. ĭ (d. harș, harșt și rudă cu jarchină, jarcă, halcă și poate și cu hartan). Est. Jarcă, halcă, felie saŭ bucată mare (de slănină, de cașcaval ș. a.).
Sursa: Dicționaru limbii românești
hárchină (reg.) s. f., g.-d. art. hárchinei; pl. hárchineSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită harchină f. Mold. felie de mămăligă sau slănină: dându-ne și nouă câte o harchină CR. [Cf. hartan].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
HÁRCHINĂ, harchine, s. f. (Reg.) Bucată mare (de mămăligă, de slănină etc.). [Var.: hárșchină s. f.] – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)