HARAMBÁȘĂ, harambași, s. m. (Înv. și reg.) Căpitan de hoți sau de haiduci. – Din tc. haram-bașı.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a harambáșă (înv., reg.) s. m., art. harambáșa, g.-d. art. harambáșei; pl. harambáșiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
harambașă m. căpitan de hoți (în cântecele populare). [Turc. HARAMBAȘY].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
HARAMBÁȘĂ, harambași, s. m. (Înv. și reg.) Căpitan de hoți sau de haiduci. – Din tc. haram-bașı.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)