hart1, hárturi, s.n. (reg.) latură, parte.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
hart2, interj. (reg.) semnal dat cailor să apuce la stânga.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
1) hart, interj. ca și harș și jart: Hart! Îĭ trase o palmă!
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) hart, hárta, hárto și hártu (ung. hátra, înapoĭ) interj. adresată vitelor (cailor, boilor) ca să se dea la o parte (la dreapta saŭ la stînga), după cum nazat înseamnă „înapoĭ”. În hart, în lăturĭ, la o parte: vizitiu potrivi căpețeala caluluĭ din hart și se uită la cer (Sandu Aldea, Sămăn. XV, 870); pluta, repezindu-se în hart, intră voĭnicește în strîmtoare (Vlăh. Rom. Pit. 248). – Se zice: hart (sud), harta (nord), harto și hartu (Mold. sud), har și harí (Mold.) și harc (Ml.). V. hărtuĭesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești
HART [ha:t], Herbert Lionel Adolphus (1907-1992), filozof britanic. Împreună cu J.L. Austin, a promovat curentul de filozofie analitică de la Oxford. Contribuții la filozofia dreptului, lucrările sale conținând reflecții asupra naturii dreptului și a relațiilor acestuia cu morala („Ideea de libertate”, „Pedeapsă și responsabilitate”).
Sursa: Dicționar enciclopedic
hart ! int. exprimă sgomotul tăierii. [Onomatopee].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
hart n. lature: pluta se repede în hart. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
HARȚ s. n. v. harță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a HARȚ2 Interj. Exprimă zgomotul tăierii. [Onomatopee]. [Dicționarul universal al limbii române de Lazăr Șăineanu, ed. VIII, Editura „Scrisul românesc”, S.A.]
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare
1) harț n., pl. urĭ (ung. ceh. harc, pol. harc, vechĭ herz, harță, d. mgerm. harz, harze, herze, ngerm. herzu, strigăt de luptă. V. horțiș). Vechĭ. Harță, încăĭerare, cĭocnire între avangarde: harț cu Tătariĭ (N. Cost. 2, 203), oștile daŭ harț (Ĭorga, Ist. Arm. Rom. I, 199). Detașament care hărțuĭa. Duel. Războĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) harț n. și harțĭ m. pl. V. arț.
Sursa: Dicționaru limbii românești
HARȚ s. n. v. harță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)