Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele hang:

HANG, (2) hanguri, s. n. 1. (În expr.) A ține hangul = a) a acompania o melodie; b) fig. a însoți, a întovărăși; c) fig. a ține partea cuiva, aprobând tot ce face și ce spune; a face pe placul cuiva, a cânta cuiva în strună. 2. (Reg.) Nume dat unor instrumente sau unor părți ale instrumentelor muzicale care servesc pentru a ține acompaniamentul. – Din magh. hang „sunet, ton, glas”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


hang n., pl. urĭ (ung. hang, sunet, ton). Ison, acompaniament. Fig. A ținea [!] cuĭva hangu, a face ca și el, a aproba ce face el.
Sursa: Dicționaru limbii românești

hang s. n., (instrumente) pl. hánguri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

hang n. Mold. 1. una din țevile cimpoiului care produce un sunet bâzăitor; 2. ison: iar cobza ține hangul EM.; 3. fig. toată suflarea și făptura de prin prejur îi ținea hangul CR. [Ung. HANG, ton].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

HANG, (2) hanguri, s. n. 1. (În expr.) A ține hangul = a) a acompania o melodie; b) fig. a însoți, a întovărăși; c) fig. a ține partea cuiva, aprobând tot ce face și ce spune; a face pe placul cuiva, a cânta cuiva în strună. 2. (Reg.) Nume dat unor instrumente sau unor părți ale instrumentelor muzicale care servesc pentru a ține acompaniamentul. – Din magh. hang „sunet, ton, glas”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)