hándră, hándre, s.f. (reg., înv.) 1. zdreanță. 2. iarbă ce crește prin grâu, agățându-se de el și încurcându-l.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
handră, handre s. f. (peior.) prostituată.Sursa: Dicționar de argou al limbii române
hándră f., pl. e (aceĭașĭ răd. cu handralăŭ). Mold. Tovărășie la haĭmanalîc. A te lua în handră cu cineva, a te înhăndra, a te înhăĭta (rev. I. Crg. 377). Adv. A umbla handra, a umbla haĭmana.
Sursa: Dicționaru limbii românești