HÁLTĂ, halte, s. f. 1. Punct de oprire reglementară (de scurtă durată) a trenurilor; gară mică. 2. Oprire, popas. 3. Scurtă oprire a trupelor în marș, pentru odihnă, ajustarea echipamentului și verificarea tehnicii de luptă. – Din germ. Halte[stelle], fr. halte.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a HÁLTĂ s. f. 1. stație mică de cale ferată, unde nu se opresc decât trenuri locale. 2. (fam.) oprire, popas. 3. scurtă oprire a unei trupe în marș, pentru odihnă, ajustarea echipamentului sau verificarea tehnicii de luptă. ◊ punct rutier de oprire obligatorie pentru îndeplinirea unor formalități administrative sau plata unei taxe. (< germ. Halte/stelle/, fr. halte)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
HÁLTĂ s.f. 1. Stație mică de cale ferată, unde nu opresc decât trenuri locale și care nu are de obicei linii de încrucișare. 2. (Fam.) Oprire, popas. [Cf. germ. Haltestelle, fr. halte].
Sursa: Dicționar de neologisme
háltă (hálte), s. f. – Oprire, stație. Germ. Halte(stelle), cf. Borcea 192, cf. fr. halte, it., sp. alto.Sursa: Dicționarul etimologic român *háltă f., pl. e (fr. halte, d. germ. halt, popas, d. halten, a se opri; halte-stelle, loc de oprire). Mică stațiune de cale ferată. Popas, oprire.
Sursa: Dicționaru limbii românești
háltă s. f., g.-d. art. háltei; pl. hálteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită haltă f. 1. loc de oprire al soldaților în marș, popas; 2. în special, loc de oprire între două gări. [Nemț. HALTE (STELLE)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
HÁLTĂ, halte, s. f. 1. Punct de oprire reglementară (de scurtă durată) a trenurilor personale pentru deservirea traficului de călători; gară mică. 2. Oprire, popas. 3. Scurtă oprire a trupelor în marș, pentru odihnă, ajustarea echipamentului și verificarea tehnicii de luptă. – Din germ. Halte[stelle], fr. halte.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)