HALOGENÁ, halogenez, vb. I. Tranz. A supune o substanță reacției de halogenare. – Din fr. halogéner.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a HALOGENÁ vb. tr. a supune o substanță reacției de halogenare. (< fr. halogéner)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
HALOGENÁ vb. I. tr. A produce acțiunea de halogenare. [< fr. halogéner].
Sursa: Dicționar de neologisme
*halogená (a ~) vb., ind. prez. 3 halogeneázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită HALOGENÁ, halogenez, vb. I. Tranz. A supune o substanță reacției de halogenare. – Din fr. halogéner.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
halogena - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul halogen
halogenă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul halogen