halípă s.f. (reg.) strai rupt, haină zdrențuroasă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
halípă f., pl. e (cp. cu rut. halúpa, colibă). Est. Haĭnă supțire [!] de vară (Șez. 30, 293), buleandră, hanță. V. felegă și țoală.
Sursa: Dicționaru limbii românești
halípă, -e, s.f. – Haină ruptă, zdreanță (Faiciuc 1998). – Cf. ucr. halena (MDA).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș