HALALÁIE s. f. v. hălălaie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a halaláĭe, V. hălăláĭe.
Sursa: Dicționaru limbii românești
HALALÁIE s. f. v. hălălaie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) HĂLĂLÁIE s. f. (Pop.) Hărmălaie. [Var.: halaláie s. f.] – Din hălălăi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a hălăláĭe f. (imit.). Huĭet infernal, tămbălăŭ, hălămujdie, hărmalaĭe [!]. – Și hala-.
Sursa: Dicționaru limbii românești
!hălăláie (pop.) s. f., art. hălăláia, g.-d. art. hălălắii; pl. hălălắiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită hălălaie f. larmă mare: începură o ceartă și o hălălaie ISP. [Onomatopee: halala !].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
HĂLĂLÁIE, hălălăi, s. f. (Pop.) Hărmălaie. [Var.: halaláie s. f. ] – Din hălălăi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)