Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele hală:

hála, V. hală 1.
Sursa: Dicționaru limbii românești


HÁLĂ1, hale, s. f. 1. Clădire amenajată, cu instalațiile necesare, unde se vând alimente (îndeosebi carne); piață acoperită. 2. Sală de dimensiuni foarte mari, amenajată ca atelier în fabrici, ca sală pentru manifestații sportive, culturale, pentru expoziții etc. – Din fr. halle, germ. Halle.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

HÁLĂ2, hale, s. f. (Reg.) 1. Vijelie. 2. Monstru, dihanie, arătare. 3. (La pl.) Păsări de curte. – Din scr., bg. hala.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

HÁLĂ s. f. 1. piață acoperită. 2. construcție de dimensiuni mari, acoperită, cu una sau mai multe deschideri, folosită în scopuri industriale, ca depozit, expoziție etc. (< fr. halle, germ. Halle)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

HÁLĂ s.f. 1. Piață acoperită. 2. Sală mare amenajată pentru expoziții, ca atelier într-o fabrică etc. [< fr. halle, cf. germ. Halle].
Sursa: Dicționar de neologisme

hálă (hále), s. f.1. Piață acoperită. – 2. Acoperiș, copertină. Fr. halle.Der. halagiu, s. m. (vînzător de piață), cu suf. -giu (Iordan, BL, IX, 53).
Sursa: Dicționarul etimologic român

hálă (hále), s. f.1. Uragan, furtună, vijelie. – 2. Groază, spaimă, teroare. – 3. Spirit rău. – 4. Monstru, fiară. – 5. (Pl.) Păsări de curte. Sl. (bg., sb.) hala (Conev 37 și 106; DAR). – Der. haliță, s. f. (femeie stricată); hăluit, adj. (damblagiu); hoală, s. f. (pasăre de pradă); holă, s. f. (Trans., cîine).
Sursa: Dicționarul etimologic român

1) hálă f., pl. e (bg. sîrb. hala, zmeŭ din poveștĭ). Vest. Monstru, dihanie, namilă (V. buzguzoĭ). Vijălie [!]. – În Mold. sud a da hala (adv.), a da ĭama, a prăda tot.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) *hálă f., pl. e (fr. halle, d. germ. halle). Pĭață (tîrg) acoperită: hală de pește, de zarzavat.
Sursa: Dicționaru limbii românești

hálă s. f., g.-d. art. hálei; pl. hále
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

hală f. piață, mai ales acoperită: hală centrală (= fr. halle).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

hală f. V. ală.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

HÁLĂ1, hale, s. f. 1. Clădire amenajată, cu instalațiile necesare, unde se vând alimente (îndeosebi carne); piață acoperită. 2. Sală de dimensiuni foarte mari, amenajată ca atelier în fabrici sau pentru manifestații sportive, culturale, expoziții etc. – Din fr. halle, germ. Halle.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

HÁLĂ2, hale, s. f. (Reg.) 1. Vijelie. 2. Monstru, dihanie, arătare. 3. (La pl.) Păsări de curte. – Din sb., bg. hala.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)