HAȚEGÁN, -Ă, hațegani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană (originară) din Hațeg. 2. Adj. Care aparține Hațegului sau populației lui, privitor la Hațeg sau la populația lui. 3. S. f. art. Numele unui dans popular românesc răspândit în sudul Transilvaniei, cu mișcare foarte vioaie, care se joacă în perechi; melodie după care se execută acest dans. – Hațeg (n. pr.) + suf. -an.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a hațegán n. Meh. Vîntu din spre Hațeg (nord), numit în Mușcel brașoveanu. V. vînt.
Sursa: Dicționaru limbii românești
HAȚEGAN, Cornel (n. 1940, satul Ohaba Mâtnic, jud. Caraș-Severin), fizician român. M. coresp. al Acad. (1992). Lucrări în domeniul reacțiilor nucleare; a pus în evidență o nouă clasă de efecte de prag („Evidențierea unei noi clase de efecte de prag”, „Defectul cuantic și matricea de ciocnire redusă”).Sursa: Dicționar enciclopedic hațegán adj. m., s. m., pl. hațegáni; adj. f. hațegánă, pl. hațegáneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită HAȚEGÁN, -Ă, hațegani, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din Hațeg. 2. Adj. Care aparține Hațegului sau hațeganilor (1), privitor la Hațeg ori la populația lui. 3. S. f. art. Numele unui dans popular românesc, în ritm alert, răspândit în sudul Transilvaniei care se joacă în perechi; melodie după care se execută acest dans. – Hațeg (n. pr.) + suf. -an.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)