Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele hărăzi:

HĂRĂZÍ, hărăzesc, vb. IV. Tranz. 1. A stabili, a hotărî (ceva) dinainte, în vederea unui scop; a destina (1). ♦ (Înv.) A dedica, a închina. 2. (Înv.) A face cuiva un dar, o cinste, o donație; a acorda un drept, un privilegiu, un titlu, o distincție. – Din sl. harizati.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


hărăzí (hărăzésc, hărăzít), vb.1. A da, a acorda. – 2. A dedica, a închina. – Mr. hărăsire, hărzire. Ngr. χαρίζω (Murnu 27), în parte prin intermediul sl. charizati.Der. hărăzeală (var. hărăzitură), s. f. (înv., donație; închisoare); hărăzitor, adj. (care hărăzește). – Cf. har, haram.
Sursa: Dicționarul etimologic român

hărăzí (a ~) (a destina) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hărăzésc, imperf. 3 sg. hărăzeá; conj. prez. 3 să hărăzeáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

hărăzì v. 1. a dărui: el avea să te hărăzească cu un cal tânăr POP.; 2. a consacra: icoană hărăzită bisericii NEGR. [Gr. mod. HARÍZO].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

HĂRĂZÍ, hărăzesc, vb. IV. Tranz. 1. A stabili, a hotărî (ceva) dinainte, în vederea unui scop; a destina (1). ♦ (Înv.) A dedica, a închina. 2. (Înv.) A face cuiva un dar, o cinste, o donație; a acorda un drept, un privilegiu, un titlu, o distincție. – Din sl. harizati.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)