Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele hăcui:

HĂCUÍ, hăcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A tăia în bucăți (mici); a toca mărunt; a sfârteca, a ciopârți. – Din germ. hacken.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


hăcuí (-uésc, hăcuít), vb. – A tăia în bucăți, a sfîrteca, a toca. Origine incertă. Pare a fi germ. hacken; trebuie să fi intrat însă în rom. pe o filieră sl., care nu este cunoscută. Sec. XVII, astăzi în Mold. și Bucov.
Sursa: Dicționarul etimologic român

hăcuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hăcuiésc; imperf. 3 sg. hăcuiá; conj. prez. 3 să hăcuiáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

hăcuì v. a tăia în bucăți, a tăia mărunt. [Nemț. HACKEN].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

HĂCUÍ, hăcuiesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A tăia în bucăți (mici); a toca mărunt; a sfârteca, a ciopârți. – Din germ. hacken.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)