Am găsit 15 definiții pentru cuvantul/cuvintele :

HI1 interj. Strigăt cu care se îndeamnă caii la mers. – Onomatopee.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


HI2 interj. v. hă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

hi interj. – Servește la mînat caii. – Var. hăi, hîi. Mr. i. Creație expresivă, cf. hai. Pușcariu 772 și Pascu, I, 104 o consideră imper. al lat. ire.
Sursa: Dicționarul etimologic român

hi interj. (adol. – pronunțată „hai”) bună!, salut!
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

hi, interj. de mînat calu ( ca și de): hi, calule!
Sursa: Dicționaru limbii românești

hi verb, V. sînt.
Sursa: Dicționaru limbii românești

*hi-, V. chi-.
Sursa: Dicționaru limbii românești

hi1 interj.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

hi2 (literă grecească) s. m., pl. hi; c, C
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

hi ! int. cu care căruțașii fac să meargă caii: hi, calule, hi !
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

HI1 interj. Strigăt cu care se îndeamnă caii la mers. – Onomatopee.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

HI2 interj. v. hă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

interj. v. hă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

hî, interj. care arată un rîs înfundat. V. ha și hă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

interj. v. hă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)