Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele hârș:

HÁRȘ interj. v. hârști.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


harș saŭ harșt și hîrș saŭ hîrștĭ interj. care arată huĭetu uneĭ lovirĭ răpezĭ [!] cu palma, al tăĭeriĭ răpezĭ, al uneĭ mînĭ trase răpede ș. a.: Harș: ĭ-a și tăĭat capu! Harș: m´am fript! V. jart.
Sursa: Dicționaru limbii românești

harș (harșt !) int. exprimă sgomotul lovirii: harș, să-i tai capul.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

HÁRȘ interj. v. hârști.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

HÂRȘ interj. v. hârști.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

hârș interj. – Imită zgomotul produs la frecare sau spintecare. – Var. hîrșt, harș(t). Creație expresivă. – Der. hîrșîi (var. hirșii, hîrjii, horji, horțăi, hirșni, hîrșcîi, hîrșcăi), vb. (a scîrțîi, a scrîșni; a freca, a zgîria; a istovi, a slei, a epuiza; refl., a se familiariza, a se obișnui); arșe, s. f. (Mold., bici); hîrșiit (var. hîrjiit, hîrșcăit, hîrșcîit), s. n. (scîrțîit, scrîșnet); hîrșie, s. f. (blană de miel cu părul uzat sau prost conservat); hîrsi, vb. refl. (a se obișnui, a se deprinde; a fi zgîrcit), în al cărui al doilea sens pare a se observa același semantism ca în sp. roñoso, fr. ladre (după DAR este cuvînt de origine diferită, în legătură cu tc. hirs „lăcomie”); hîrjoni, vb. refl. (a se lua la harță în glumă, a vorbi glumeț), der. de la hîrjii, cu suf. expresiv -ni (sensul de bază este acela de „a se atinge”; după Cihac, II, 505 și DAR, din mag. horsolódni „a se certa”; obscur, după Iordan, Dift., 213); hîrjoană (var. hîrjoneală), s. f. (curtare a unei femei); hîrșim, s. n. (reputație, faimă), probabil plecînd de la ideea de „familiariate”; hîrștioagă, s. f. (oaie bătrînă), cu suf. peiorativ -og; hreașcă, s. f. (Mold., „răzătoare”). Nu este sigur dacă horți, vb. (a mișca un obiect făcîndu-l să alunece), aparține aceleași intenții expresive, de el depinde horțiș, adv. (pieziș).
Sursa: Dicționarul etimologic român

HÂRȘ interj. v. hârști.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)