Am găsit 18 definiții pentru cuvantul/cuvintele hâit:

HAIT1 interj. Exclamație care exprimă o surpriză neplăcută, un sentiment de teamă, o poruncă, ideea unei mișcări repezi sau neașteptate etc. [Var.: haiti interj.] – Onomatopee.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


HAIT2, haituri, s. n. (Reg.) Iaz artificial creat prin colectarea, cu ajutorul unui baraj, a apelor de munte; barajul cu care se deschide sau se închide acest iaz pentru a da drumul plutelor; p. ext. unda de apă care duce plutele. – Din ucr. hat'.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

hait2, -ă, haiți, -te adj. (tox.) drogat, care se află sub influența narcoticelor.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

hait1! interj. (exprimă teama sau surpriza neplăcută) aoleu!
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

1) haĭt n., pl. urĭ (rut. hatĭ, zăgaz, canal de abătut apa. V. hat 2). Est. Ĭezitură făcută p. a strînge apă maĭ multă și a-ĭ da drumu la nevoĭe ca să pornească plutele cînd apa nu e destul de adîncă: haĭtu cel mare se rupsese de revărsarea apelor (Sov. 200). Apa strînsă așa: vine hăĭtu. V. hăĭtaș 2, undă, zăpor.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) haĭt și háĭtĭ interj. de frică (d. haĭde): Haĭt! Am pățit-o!
Sursa: Dicționaru limbii românești

hait1/haiti interj.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

hait2 (reg.) s. n., pl. háituri (hai-)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

hait ! int. exprimă: 1. o surprindere neplăcută; 2. o pornire imediată: hait ! lipsește dinaintea mea ! CR. [Onomatopee].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

HAIT1 interj. Exclamație care exprimă o surpriză neplăcută, un sentiment de teamă, o poruncă, ideea unei mișcări repezi sau neașteptate etc. [Var.: haiti interj.] – Onomatopee.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

HAIT2, haituri, s. n. (Reg.) Iaz artificial creat prin colectarea, cu ajutorul unui baraj, a apelor de munte; barajul cu care se deschide sau se închide acest iaz pentru a da drumul plutelor; p. ext. unda de apă care duce plutele. – Din ucr. hat'.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

HĂÍT2, -Ă, hăiți, -te, adj. V. hâit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

HĂÍT1, hăituri, s. n. (Reg.) Hăire. – V. hăi2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

hăít (reg.) s. n., pl. hăíturi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

HĂÍT1, hăituri, s. n. (Reg.) Hăire. – V. hăi2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

HĂÍT2, -Ă adj. v. hâit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

HÂÍT, -Ă, hâiți, -te, adj. (Pop.) Aplecat, lăsat, prăvălit într-o parte; strâmb. ♦ Surpat, prăbușit. [Var.: hăít, -ă adj.] – V. hâi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

HÂÍT, -Ă, hâiți, -te, adj. (Pop.) Aplecat, lăsat, prăvălit într-o parte; strâmb. ♦ Surpat, prăbușit. [Var.: hăít, -ă adj.] – V. hâi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

hâit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul hâi

hăit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul hăi