hărắț, hărắți, s.m. (înv.) luptător din ceata celor însărcinați de a deschide lupta cu dușmanii sau de a opri dușmanul prin mici încăierări.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
hărắț m. (d. hărățesc). Vechĭ. Hărțuitor. Fig. Viteaz.
Sursa: Dicționaru limbii românești