GĂTÉJ, găteje, s. n. Creangă subțire și uscată care servește la aprinderea focului; vreasc. – Cf. sl. gatĭ.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a gătéj (gătéje), s. n. – Vreasc. Sl. gatĭ „snop” (DAR); cf. gat. – Der. gătejel, s. n. (vreasc); gătejel, s. m. (pasăre, Sylvia atricapilla).Sursa: Dicționarul etimologic român
gătéj și gîtéj n., pl. e (cp. cu vsl. gatĭ, grămadă, rus. gatĭ, zăgaz; sîrb. gat, ung. gát). Vreascurĭ, crăngĭ [!] uscate adunate p. foc.
Sursa: Dicționaru limbii românești
gătéj, -e, s.n. – Vreasc; creangă subțire și uscată. – Din sl. gatǐ “snop” (DA cf. DER).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
gătéj (reg.) s. n., pl. gătéjeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită gătej n. 1. nuia de alun; 2. pl. crengi uscate de aprins focul. [Cf. slav. GATĬ, îngrădire din găteje].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
GĂTÉJ, găteje, s. n. Creangă subțire și uscată care servește la aprinderea focului; vreasc. – Cf. sl. gatĭ.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)