GĂMĂLÍE, gămălii, s. f. Parte îngroșată în formă de sferă mică de la capătul unui ac, al unui chibrit etc. – Din magh. gomoly.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a gămălíe (gămălíi), s. f. – 1. Cocoloș, bulgăre, bulb. – 2. Parte îngroșată în formă de sferă mică la capătul unui ac sau cui. – 3. (Arg.) Cap, minte, dovleac. Sb., slov., cr. gomolj „bulb” (Cihac, II, 144; Berneker 326; DAR), cf. mag. gomoly(a); „cocoloș”, poate aflat și în legătură cu mag. gömböly „ac cu gămălie”. Este dublet al lui măgălie, s. f. (Trans. și Mold., capsulă de mac), cu metateză, poate sub influența lui măciulie.Sursa: Dicționarul etimologic român
gămălie, gămălii s. f. (glum.) gland al penisului.Sursa: Dicționar de argou al limbii române gămălíe f. (sîrb. gomila, grămadă; rus. gomóla, gomólĭa, gomúlĭa, gămălie; nsl. gomolĭ, bulb, gomolĭa, grămadă; ung. gomoly, ghem. Bern. 1, 326. Cp. și cu gălămoz). Bulb la capătu unuĭ bețișor saŭ unuĭ ac, ca la chibriturĭ, la boldurĭ, la cotoru maculuĭ ș. a. Ac cu gămălie (vest), bold. – Și măgălie (est). V. măcĭulie.
Sursa: Dicționaru limbii românești
gămălíe s. f., art. gămălía, g.-d. art. gămălíei; pl. gămălíi, art. gămălíileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită gămălie f. capătul mai gros al acului: acele cu gămălie servă la prins și nu la cusut. [Ung. GOMOLY, boț].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
GĂMĂLÍE, gămălii, s. f. Parte îngroșată în formă de sferă mică de la capătul unui ac, al unui chibrit etc. – Din magh. gomoly.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)