GĂLIGÁN, găligani, s. m. (Peior. și fam.) Om sau băiat foarte înalt; gligan, lungan. – Cf. gligan.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a găligán m. (var. din gligan. Cp. și cu vgr. kolekanos și kolokános, lungan). Munt. Iron. Lungan, goblizan, măgădan, hojmalăŭ: aĭ ajuns coșcogea găligan, și tot nu te cumințeștĭ! – Și gîligan (în est).
Sursa: Dicționaru limbii românești
găligán s. m., pl. găligániSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită găligan m. mare și gros: un găligan de școlar cât un bivol de mare GHICA. [Lit. mare cât un gligan].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
GĂLIGÁN, găligani, s. m. (Peior. și fam.) Bărbat sau băiat foarte înalt; gligan, lungan. – Cf. gligan.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)