GĂINĂRÍE1, găinării, s. f. Crescătorie de găini sau, p. gener., de păsări de curte; loc unde se țin găinile (pe lângă o gospodărie). [Pr.: gă-i-] – Găină + suf. -ărie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a GĂINĂRÍE2, găinării, s. f. (Fam.) Furt de găini; p. gener. furt de lucruri mărunte. ♦ Afacere ilicită măruntă. [Pr.: gă-i-] – Găinar + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
găinărie, găinării s. f. 1. furt de găini 2. furt de lucruri mărunte 3. afacere ilicită de mică amploareSursa: Dicționar de argou al limbii române găinăríe f. Cotineață, coteț de păsărĭ. Fig. Iron. Faptă de găinar.
Sursa: Dicționaru limbii românești
găinăríe (gă-i-) s. f., art. găinăría, g.-d. art. găinăríei; pl. găinăríi, art. găinăríileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită găinărie f. coteț de găini.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
GĂINĂRÍE1, găinării, s. f. Crescătorie de găini sau, p. gener., de păsări de curte; loc unde se țin găinile (pe lângă o gospodărie). [Pr.: gă-i-] – Găină + suf. -ărie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
GĂINĂRÍE2, găinării, s. f. (Fam.) Furt de găini; p. gener. furt de lucruri mărunte. ♦ Afacere ilicită măruntă. [Pr.: gă-i-] – Găinar + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)