GẤRLĂ, gârle, s. f. 1. Apă curgătoare (mai mică); braț al unei ape curgătoare. ◊ Expr. (Fam.) A se duce pe gârlă = a se pierde, a se risipi. A da pe gârlă = a arunca, a risipi. ♦ (Adverbial) În mare cantitate, din belșug. 2. Depresiune alungită (și sinuoasă) aflată în lunca unei ape curgătoare și care, acoperită de apă, leagă de obicei un râu de lacurile sau de bălțile din jurul acestuia. – Din bg. gărlo.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a gấrlă s. f., g.-d. art. gấrlei; pl. gấrleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
gârlă f. mic curs de apă ce se varsă într’un râu. [Slav. GRŬLO, gâtlej (bulg.: braț de râu)]. ║ adv. ca o gârlă: capul de ar fi sănătos, că belelele curg gârlă CR.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
GẤRLĂ, gârle, s. f. 1. Apă curgătoare (mai mică); braț al unei ape curgătoare. ◊ Expr. (Fam.) A se duce pe gârlă = a se pierde, a se risipi. A da pe gârlă = a arunca, a risipi. ♦ (Adverbial) În mare cantitate, din belșug. 2. Depresiune alungită (și sinuoasă) aflată în lunca unei ape curgătoare și care, acoperită de apă, leagă de obicei un râu de lacurile sau de bălțile din jurul acestuia. – Din bg. gărlo.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)