gârdí, gârdesc, vb. intranz. – A lătra: „Și câinele rău gârdé” (Memoria 2001: 105). – Din gârbi „a lătra, a sări pe cineva, a se arunca în spinarea cuiva” (în Trans. și Bucov.), de la gârb „spinare” (DER).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș