GẤLMĂ, gâlme, s. f. (Pop.) 1. Dâmb, movilă. 2. Umflătură, gâlcă, bolfă (de natură patologică). – Din sl. chl'ŭmŭ.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a gâlmă, gâlme s. f. (peior.) om lipsit de personalitate / influențabilSursa: Dicționar de argou al limbii române
gấlmă, -e, (gâlgoi), s.f. – Izbuc; punct de ieșire la suprafață, ca izvoare puternice, a cursurilor de apă subterane care străbat interiorul masivelor calcaroase. Gâlmă de apă „umflătură, gâlcă„. – Din sl. chlǔmǔ, dar și în relație cu gâl (onomatopee care imită zgomotul produs de lichide), cf. gâlgoi.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
gấlmă (pop.) s. f., g.-d. art. gấlmei; pl. gấlmeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită GẤLMĂ, gâlme, s. f. (Pop.) 1. Dâmb, movilă. 2. Umflătură, gâlcă, bolfă (de natură patologică). – Din sl. chl'ŭmŭ.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)