găgăì v. 1. a strigà ca gâștele; 2. a vorbi îngăimat. [Onomatopee].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
GÂGÂÍ, pers. 3 gấgâie, vb. IV. Intranz. (Despre gâște sau rațe) A scoate strigăte caracteristice speciei. – Formație onomatopeică. Cf. ga[ga].Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
!gâgâí (a ~) vb., ind. prez. 3 gấgâie, imperf. 3 sg. gâgâiá; conj. prez. 3 să gấgâieSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită GÂGÂÍ, pers. 3 gấgâie, vb. IV. Intranz. (Despre gâște sau rațe) A scoate strigăte caracteristice speciei. – Formație onomatopeică. Cf. ga[ga].Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)