GUVERNATÓR, guvernatori, s. m. 1. (În unele state) Persoană care conduce, în numele șefului statului, o unitate administrativ-teritorială mai mare sau un teritoriu dependent, o colonie. 2. Persoană care conduce o instituție de credit depinzând de o autoritate centrală. – Guverna + suf. -tor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a GUVERNATÓR s. m. 1. conducător al unui ținut, al unei colonii etc., care exercită puterea în numele șefului statului. 2. persoană însărcinată (de stat) cu conducerea unei bănci de emisiune. (< it. governatore)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
GUVERNATÓR s.m. 1. Conducător al unui ținut, al unei colonii etc. numit de șeful unui stat pentru a exercita puterea în numele lui. 2. Persoană însărcinată (de stat) cu conducerea unei bănci de emisiune. [< guverna + -tor].
Sursa: Dicționar de neologisme
*guvernatór m. Acela care guvernează o colonie, o provincie, un oraș fortificat, un mare stabiliment: guvernatoru bănciĭ Naționale a Româniiĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
guvernatór s. m., pl. guvernatóriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită guvernator m. 1. cel ce guvernează o provincie, cel ce comandă o cetate; 2. director financiar: guvernatorul Băncei.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
GUVERNATÓR, guvernatori, s. m. 1. (În unele state) Persoană care conduce, în numele șefului statului, o unitate administrativ-teritorială mai mare sau un teritoriu dependent, o colonie. 2. Persoană care conduce o instituție de credit depinzând de o autoritate centrală. – Guverna + suf. -tor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)