GUVERNÁNT, -Ă, guvernanți, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea substantivat, m. pl.) Care guvernează. 2. S. f. Femeie angajată pentru creșterea și educarea în familie a copiilor (mai ales pentru învățarea unei limbi străine). – Din fr. gouvernant.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a GUVERNÁNT, -Ă adj., s. m. (cel) care guvernează. (< fr. gouvernant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
GUVERNÁNT, -Ă adj., s.m. (adesea la pl.) (Cel) care guvernează. [Cf. fr. gouvernant].
Sursa: Dicționar de neologisme
*guvernánt, -ă adj. (fr. gouvernant). Care guvernează: partidu guvernant. M. pl. Aceĭ care guvernează un stat. S. f. Dadacă [!], îngrijitoare de copiĭ maĭ marĭ. V. companie.
Sursa: Dicționaru limbii românești
guvernánt1 (rar) adj. m., pl. guvernánți; f. guvernántă, pl. guvernánteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită guvernánt2 s. m., pl. guvernánțiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită guvernant a. care guvernă. ║ m. pl. cei ce au puterea în mână.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
GUVERNÁNT, -Ă, guvernanți, -te, adj., s. m., s. f. 1. Adj. (Persoană) care guvernează. 2. S. f. Femeie angajată pentru creșterea și educarea în familie a copiilor (mai ales pentru învățarea unei limbi străine). – Din fr. gouvernant.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)