GUNGURÍ, pers. 3 gungurește, vb. IV. Intranz. v. gânguri (2).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a gungurì v. se zice de vocea pruncului când începe a îngăna vorbe, cum și de porumbei. [Onomatopee: gu gu].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
GUNGURÍ vb. IV v. gânguri.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)