GUÍȚ interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită strigătul scos de porci; coviț. – Onomatopee.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a guíț interj. – Imită strigătul porcului. Creație expresivă, cf. coviț. – Der. guița, vb. (despre porci, a scoate strigăte), cf. bg. gucam (după Conev 57, din bg. kviči); guițătură, s. f. (guițat). După cum g(r)unguni, gurlui, gunguri înseamnă totodată „a guița” și „a gînguri”, această rădăcină expresivă trebuie să reunească ambele sensuri, cf. guț, s. m. (porumbel).Sursa: Dicționarul etimologic român
1) guíț, a -á v. intr. (d. guiț 2 și bg. gucam, guiț). Vest. Covițăĭesc (și la Sadov.: niște purceĭ guițaŭ. VR. 3, 1911, 339). V. grohăĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) guíț interj. Vest. Coviț.
Sursa: Dicționaru limbii românești
guíț interj.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită GUÍȚ interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită sunetul scos de porci; coviț. – Onomatopee.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
guiț - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul guița
guiț - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul guița