GRĂDINĂRÍE, (2) grădinării, s. f. 1. Grădinărit. 2. Grădină (1). – Grădinar + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a grădinăríe f. Cultura grădinilor maĭ ales de legume. Grădină de legume (bulgărie, sîrbie).
Sursa: Dicționaru limbii românești
grădinăríe s. f., art. grădinăría, g.-d. art. grădinăríei; (grădini) pl. grădinăríi, art. grădinăríileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită grădinărie f. cultura grădinilor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
GRĂDINĂRÍE, (2) grădinării, s. f. 1. Grădinărit. 2. Grădină (1). – Grădinar + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)