Am găsit 2 definiții pentru cuvantul/cuvintele grunt:

grunt n., pl. urĭ (rus. grunt, d. germ. grund-farbe, prima văpsea [!] aplicată, d. grund, fond, temelie). Prima văpsea aplicată pe ceva, după care se aplică văpseaŭa a doŭa, maĭ bună. Văpsea destinată acesteĭ întrebuințărĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești


grunț, zgrunț și grunz n., pl. urĭ (vgerm. gruzzi, ngerm. grütze, grunț, grăunte, grand, nisip; vsl. gruda, glodurĭ, noroĭ brăzdat de roate și uscat orĭ înghețat; litv. grúdas, grăunte, gródas, glodurĭ, lat. grando, grindină, alb. grudă, ung. göröngy, bulgăre. Bern. 1, 357; Wld. grando și rudus. V. grăunte, glonț, gresie, grind, glod și îngrunzesc). Grăunte, gránul, sfărmătură (de sare nedisolvată [!] în mîncare, de cafea nerîșnită bine în infuziunea de cafea ș. a.). Pl. Asperitățĭ („glodurĭ”) pe o suprafață (pînză, părete [!], drum): omătu muĭat începea să înghețe ĭar în grunzurĭ aspre (Sadov. VR. 1911, 7, 6). Încrețitură la marginea opinciĭ: a face grunzurĭ opinciĭ. Loc pilit pe fer [!] ca să se prindă maĭ bine cositoru saŭ alt metal lipit. – În Munt. pl. m. grunjĭ, asperitățĭ, glodurĭ: nu călca pin [!] grunjĭ! V. scrunțar.
Sursa: Dicționaru limbii românești