GRUMĂJÉR, grumăjere, s. n. (Rar) Parte a armurii care apăra gâtul. – Grumaz + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a grumăjér (rar) s. n., pl. grumăjéreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
grumăjer n. armură de gât: grumăjer rotund de zale de fier OD.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
GRUMĂJÉR, grumăjere, s. n. (Rar) Parte a armurii care apăra gâtul. – Grumaz + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)