GROZÁMĂ, grozame, s. f. Mic arbust cu flori galbene, din ramurile căruia se fac mături (Genista sagittalis). – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a GROZÁMĂ s. f. mic arbust cu tulpina articulată, cu frunze alterne și flori galbene, dispuse în racem. (după germ. Grausen)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
GROZÁMĂ s.f. Arbust mic din familia leguminoaselor, care crește în apropierea pădurilor și prin locuri pietroase. [Cf. germ. Grausen].
Sursa: Dicționar de neologisme
grozámă (grozáme), s. f. – 1. Varietate de arbust mic cu flori galbene (Cytisus sagittalis). – 2. Bucsău (Genista aligosperma). Sb., însă nu cunoaștem etimonul exact. Cf. sb. grožčezmijnno, grožčemorsko, „coacăză spinoasă”, etc., de la grožče „strugure”. După Tiktin și Scriban, din germ. Grausen.Sursa: Dicționarul etimologic român grozámă f., pl. e saŭ ămĭ (cp. cu germ. dial. grausen, id.). Trans. Drog (plantă).
Sursa: Dicționaru limbii românești
grozámă s. f., g.-d. art. grozámei; pl. grozámeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită grozamă f. Bot. drob (Cythisus nigricans). [Derivat din groază, căci florile-i galbene-aurii devin negre].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
GROZÁMĂ, grozame, s. f. Mic arbust cu flori galbene, din ramurile căruia se fac mături (Genista sagittalis). – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)