Am găsit 11 definiții pentru cuvantul/cuvintele groșită:

groșită f. gologan austriac. [V. groș].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


GROȘÍȚĂ, groșițe, s. f. 1. Monedă străină de argint, care a circulat și în țările române. 2. Monedă poloneză de aramă, care a circulat și în țările române. [Acc. și: gróșiță] – Gros + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

GROȘÍȚĂ, groșițe, s. f. (Înv.) Monedă austriacă de argint. – Din Groș + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

groșíță f., pl. e (d. groș). Vechĭ. O mică monetă [!] austriacă de argint de diferite valorĭ în cursu timpuluĭ: 2, 4 și 6 parale, 2, 3 și 5 crăițarĭ, 10 și 20 de crăițarĭ, avea rolu gologanuluĭ pînă la introducerea moneteĭ de nichel. (Ĭorga, Negoț. 226).
Sursa: Dicționaru limbii românești

groșíță s. f., g.-d. art. groșíței; pl. groșíțe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

GROȘÍȚĂ, groșițe, s. f. 1. Monedă austriacă de argint, care a circulat și în Țările Române. 2. Monedă poloneză de aramă, care a circulat și în Țările Române. [Acc. și: gróșiță] – Groș + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

GROȘÍȚĂ, groșițe, s. f. 1. Monedă străină de argint, care a circulat și în țările române. 2. Monedă poloneză de aramă, care a circulat și în țările române. [Acc. și: gróșiță] – Gros + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

GROȘÍȚĂ, groșițe, s. f. (Înv.) Monedă austriacă de argint. – Din Groș + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

groșíță f., pl. e (d. groș). Vechĭ. O mică monetă [!] austriacă de argint de diferite valorĭ în cursu timpuluĭ: 2, 4 și 6 parale, 2, 3 și 5 crăițarĭ, 10 și 20 de crăițarĭ, avea rolu gologanuluĭ pînă la introducerea moneteĭ de nichel. (Ĭorga, Negoț. 226).
Sursa: Dicționaru limbii românești

groșíță s. f., g.-d. art. groșíței; pl. groșíțe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

GROȘÍȚĂ, groșițe, s. f. 1. Monedă austriacă de argint, care a circulat și în Țările Române. 2. Monedă poloneză de aramă, care a circulat și în Țările Române. [Acc. și: gróșiță] – Groș + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)