GRIS s. n. v. griș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a GRIS, Juan (pseud. lui José Victoriano Gonzáles) (1887-1927), pictor și grafician spaniol. Stabilit la Paris (1906). Unul dintre promotorii cubismului, pe care l-a cultivat cu o extremă rigoare (seria de „Pierrots” și „Arlechini”, „Chitară galbenă”). Colaje.
Sursa: Dicționar enciclopedic
GRIS s. n. v. griș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) GRIȘ s. n. Produs alimentar obținut din boabe de grâu sau de alte cereale, măcinate mai mare. [Var.: gris s. n.] – Din germ. Griess.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a griș s. n. – Produs alimentar obținut din boabe de grîu măcinate. – Var. grisă. Germ. Gries (Borcea 191), cf. pol. gris, sb. kris.Sursa: Dicționarul etimologic român griș s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită griș n. 1. făină din grâu măcinat gros; 2. supă făcută dintr'însa. [Nemț. GRIES].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
GRIȘ s. n. Produs alimentar granular, obținut din boabe de grâu sau de alte cereale. [Var.: gris s. n.] – Din germ. Griess.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)