Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele greier:

GRÉIER, greieri, s. m. Gen de insecte cu corpul scurt și gros, cu antene lungi și cu ochi mari, cu picioarele posterioare adaptate la sărit, care produc un sunet ascuțit și pătrunzător prin frecarea elitrelor (Gryllus); insectă care face parte din acest gen. [Pr.: gre-ier.Var.: gréiere, (reg.) gríer s. m.] – Lat. *grylliolus (< gryllus).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


gréier (gréieri), – Insectă cu picioare lungi care produc un sunet ascuțit (Gryllus campestris, Gryllus domesticus). – Var. gre(i)er(e), grier(e), greor(e), grior(e), greur(e), grel. Lat. gryllus (Pușcariu 744, Candrea-Dens., 755; REW 3900; DAR), cf. it., sp. grillo, prov. grelh, grilh, port. grilho. Totuși der. este dificilă din punct de vedere fonetic și a fost exploatată în multe feluri. După Candrea-Dens., trebuie pornit de la lat. *grylliolus. Crețu 327 pleacă de la o formă lat. puțin probabilă, *grycellus; Pascu, Beiträge, 10 presupune o evoluție *grellusgrel, cu suf. -ur, trecut la greiur, al cărui rezultat nu este posibil, în vreme ce Scriban propune trecerea de la *grillus la › *grerugreur. În sfîrșit, Graur, BL, III, 50 presupune o evoluție a lui *grer la greer, prin intermediul unei „despicări” a doi r, cf. creer, proor, prooroc; acest ultim rezultat pare posibil, fără a fi o explicație suficientă deoarece chiar forma de bază, *grer, este anormală. Cf. și Battisti, III, 1872.
Sursa: Dicționarul etimologic român

greier, greieri s. m. 1. (peior.) cântăreț (mai ales într-un local). 2. (tox.) chiștoc de țigară cu canabis.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

gréĭer și gréĭere și (Mold.) gríer și gréur(e) m. (lat. gryllus, d. vgr. grýllos, purcel, derivat d. la grý, un sunet imit., ca și fr. cri-cri = grillon, greĭer; it. sp. pg. grillo, pv. grelh, grilh. Din gryllus s´a făcut *grĭlus, apoĭ *greru și [infl. de treĭer, șuĭer] greur și greĭer. Cp. cu creĭer și cu alb. greră, vespe [!]). Un insect [!] ortopter care sare ca lăcusta și trăĭește în pămînt și în zidurĭ. Masculiĭ au un aparat cu care țîrîĭe și-s pomenițĭ de poețĭ. Fig. Iron. A avea greĭerĭ în cap, a avea gărgăunĭ, a avea stiglețĭ, a fi cam nebun.
Sursa: Dicționaru limbii românești

GRÉIER (lat. grylliolusgryllus) s. m. Gen de insecte ortoptere, cu corpul scurt și gros, antene lungi și subțiri; picioarele posterioare, adaptate la sărit, sunt organe stridulante (Gryllus). ◊ G. de câmp (G. campestris) cântă mai ales la orele serii. G. de casă (Acheta domestica) trăiește în crăpăturile pereților, dușumelelor etc.
Sursa: Dicționar enciclopedic

gréier s. m., pl. gréieri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

greier m. mică insectă ce scoate un sunet ascuțit și pătrunzător. [Banat grel lat. GRYLLUS].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

GRÉIER, greieri, s. m. (La pl.) Gen de insecte cu corpul scurt și gros, cu antene lungi și cu ochi mari, cu picioarele posterioare adaptate la sărit, care produc un sunet ascuțit și pătrunzător prin frecarea elitrelor (Gryllus); (și la sg.) insectă care face parte din acest gen. [Pr.: gre-ier.Var.: gréiere, (reg.) gríer s. m.] – Lat. *grylliolus (< gryllus).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)