GRECÉSC, -EÁSCĂ, grecești, adj. Grec. – Grec + suf. -esc.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a 1) grecésc, -eáscă adj. De Grec, al Grecilor: țara grecească, steagu grecesc. Cașcaval grecesc, cașcaval uscat, prezentin.
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) grecésc v. tr. Prefac în Grec, grecizez.
Sursa: Dicționaru limbii românești
grecésc adj. m., f. greceáscă; pl. m. și f. grecéștiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită grecesc a. relativ la Greci. ║ grecește adv. ca Grecii: a ședea grecește, a sta ca Orientalii pe vine sau pe genuchi; a sta grecește în inima cuiva, a-i cunoaște cugetele cele mai ascunse (ISP.).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
GRECÉSC, -EÁSCĂ, grecești, adj. Care aparține Greciei sau grecilor (1), privitor la Grecia sau la greci; grec. – Grec + suf. -esc.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)